Cultură
Toma Caragiu

Mefisto

Audio:



Video:



Dar ce vă mirați, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu știu dacă vă mai amintiți dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos.
Nu știți ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aș fi știut, dacă aș fi știut... Cum face vreo unul vreo prostie gata și scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-a pus. Eu? Eu, nu știu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Și nu știu atunci de ce mă amestecă pe mine.
Nimerește câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Și nu-i vorbă că și munceste, ști, muncește, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 și se întoarce la birou la ora 3. Și îi merge, îi merge. Toți se-ntreabă - mă, cine-l ține pe ăsta în brațe. Dracu' știe... Vă jur, vă jur că nu știu nimic. De unde... Însă ei, ei știu toți. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea șefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracul să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aș mânca și altceva. Că umbli după o felie de șuncă până de m-am înțercat eu copii.
Am auzit odată o discuție între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieții din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minți, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieții din deal n-a văzut nici dracu'! Ãsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren.
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Petru și Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ãștia din birou l-au pe sfântul scaun și nu se mai dezlipesc de el niciodată.
Mi se mai spune și talpa iadului. Eu? Păi fac unii niște pantofi îi porți o zi două se dezlipește talpa și pe urmă umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă.
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă... L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară și au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
Auzi, zice, am fost într-o zi la o expoziție, stătea un tânăr în fața unui tablou. Se uita, se uita, se uita și zicea: dracu' să mă ia dacă înțeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înțelegi citește și tu cronica. Ia cronica și o citești. Demitizarea exaustivă și relational cadoc. Incongruența fenomenologică și introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu' și l-a găsit pe ta-su. Și parole d'honour, eu n-am pictat niciodată în viața mea. Și tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea.
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcușor de fată. A gonit-o din casă pe tartorița lui și s-a mutat cu diavolița. Într-o zi când s-a întors pe neașteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis ușa și a văzut pe dracul gol... gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe ușă din cauza coarnelor. Și să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut și-a ajuns la dracu'-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupație principală mă trăgea pe mine de coadă și într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând ca toți dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieșit vorbe, cică și-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginți. Cică șopul scuză mijloacele. P'teu drace!
Eu aș mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneți că noi n-avem nici o șansă pentru că toți jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri...

Interpretează: Toma Caragiu
Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop



Inapoi