Cultură
Romanian Voice
AUDIO
.ra - 32 kbps
.mp3 - 5.2 MB
Toma Caragiu

Un alpinist convins

Audio:



Minunat, e chiar minunat să faci alpinism. Ce liniște, aer, verdeață, parcă nici nu-i haleza aia, parcă tragi în piept carbaxim, algocalmin... relaxare totală. Toate nimicurile, toate frământările, le uiți. Flori, iarbă, copaci... E, tare-i bine să fi pom, da! Stai undeva pe margine, nu-ți pasă de nimic, iese frunza, iese poama, iese... Deși ai riscuri și ca pom, ai, ai! Mai vine unu', mai te sapă. Mă rog, te sapă și dacă nu ești pom. Dar ce-mi veni mie cu pomii ăștia?
Am o duminică întreagă în fața mea, de-abia mâine e luni, iară-l văd pe Gîrneață, iar ședință! Iar ia cuvântul Gîrneață să ne explice el cum trebuie economisit fiecare minut. Și la la la, și li li li! Și pe urmă zice Gîrneață. Acum când ne-am făcut că muncim hai să mergem să luom și chenzina, vine șeful, vede Gîrneață, să trăiți tovarașul șef... Ce-mi veni mie cu Gîrneață? Păi cum să nu-mi vie, cum să nu-mi vie?! Luni ședință, marți ședință, iar Gîrneață, iar ședință!
Când faci alpinism, urci, urci și lași la poale toate necazurile, toate nemulțumirile. Ce, parcă nu știu eu cine-l ține pe Gîrneață? Știu! Dar nu spun! Nu spun! Păi ce, parcă nu m-a chemat odată tovarășul șef la un schimb liber de păreri despre Gîrneață? M-a chemat. După ce-am schimbat o părere două era să mă schimbe cu post cu tot. Că sângele apă nu se face... Dar ce m-amestec eu?
Aici e liniște, aer, apă, verdeață, izvoare, apă... apă, și gâl-gâl-gâl cu Ionescu, și gâl-gâl-gâl cu Popescu, și gâl-gâl-gâl avansare, gâl-gâl-gâl Forduleț, gâl-gâl-gâl, gâl-gâl-gâl! Păi de unde atâta gâl-gâl-gâl?!
Și la schimburile de experiență cu experții străini. Odată am rămas eu, și a plecat el. Pe urmă a plecat el, și am rămas eu. Pe urmă a plecat el, și a rămas el. Dar ce mă interesează pe mine?
Aici e liniște, aer, apă, păsărelele ciripesc... e minunat. Sunt la peste 1800 de metrii peste nivelul mării. Și mă rog ce mare nivel are Gîrneață ăsta? N-are! N-are și uita că urcă! Urcă!! A știut pe ce potecă s-apuce. A știut pe ce potecă s-apuce ca s-ajungă într-o poieniță cu salarizare maximă. Și dacă vede c-o încurcă iși face autocritica, își ia angajamentul și se descurcă... se descurcă! Treaba lor, ce mă bag eu? Ce tot...
Eu am venit aici să mă odihnesc, să admir natura, crestele înzăpezite ale munților. Dar și când o da o avalanșă de seizări îl dă deadura până la poalele schemi, pân' la poalele schemi! Ce mă bag eu? Ce tot... Nu știu, să-mi fac nervi?
Aici e liniște, aer, verdeață, absolut totul te înbie la muzică. Îți vine să fluieri... o melodie. Una din cele care a luat mențiune la Mamaia și pe care aș fluiera-o din toată inima. Alpinismul este un sport făcut pentru tăcere, eu singur și muntele. Ce sport o mai fi și ăsta? N-ai cu cine schimba o vorbă, urci... urci... urci, singur, în neștire, când ajungi sus trebuie să te dai jos, că se-ntunecă, te mănâncă lupul...
Ei! Uite lupul! Opa! Și dacă mă mănâncă? E, lasă, decât Gîrneață. Hai, ia-mă lupușor, ia-mă! Las' că știe el domnul lup pe cine trebuie să mănânce. Aiurea, s-a dus! Ce, de mine îi arde lui acuma? Stai lupușor, stai! Stai să-ți spun ceva. Dacă ai mânca tu pe cine știu eu...

Interpretează: Toma Caragiu
Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop



Inapoi