Poezii

Dimitrie Bolintineanu Ziua bună la ţară Ţară dulce şi frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu ştiu de te-oi revedea. Dar ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice: vin’! Vai! în sânu-ţi dulce, oare Sunt eu mai puţin străin Când pe toată ziua moare Visul sufletului lin? Iară se ridică norul. Vasul tău nu este-n port, Vânturi rele ca şi dorul Către negre stânci te port. Mâine va veni străinul Să te prade, ţara mea! Mâine îţi vor smulge sânul, Mâine te-or îngenuchea. Şi tu n-ai nici mângâierea Apărându-te, să mori. Ei ţi-au degradat durerea! Şi mormântu-ţi n-are flori! Ţi-au făcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Şi râzând amar de tine, "Ai unirea!" ei ţi-au spus! Dar ei ţi-au luat din mână Armele ce ai avut. Dragă patrie română, Ce rău oare le-ai făcut? La străini te-or da-n prădare, Vai! şi pe cămaşa ta Fiii vitregi cu turbare Sorţii lor vor arunca. Te-au lăsat în slăbiciune, Fără legi, să putrezeşti Şi prin dulce moliciune Te-au lăsat să te slăbeşti! Când chiar fiii-ţi te ucide, Ce blestemi pe cel străin? Ţara mea se sinucide! Moartea este-n al ei sân! Fiii tăi nu vor dreptatea, S-a văzut atâţia ani! Ei invoacă libertatea Ca să fie ei tirani! Către-acestea, dragă ţară, Tu poţi încă a trăi, Numai cei ce te-ncărcară, Numai ei vor veştezi. Astfel toamna când soseşte Frunzele în pomi pălesc, Vântul aspru le răpeşte, Putrede se risipesc. Dar când primăvara vine Pomul a reînverzit, Paseri cu cântări sublime Nouă viaţă i-a vestit.