Poezii

Vasile Voiculescu Iubire îmbătrânită De vreme ce iubirea, bătrână slăbănoagă, Îşi ia de-acum toiagul şi pleacă-ncet spre schit, Cu silă smulge-i floarea ce-n mână ei se roagă Şi ţăndări fă oglinda în care s-a privit; Sfâşie-i lung hlamida, despoaie-o de inele Şi-i zvârle-n foc condurii cu aur la călcâi. Ucide-n cuib perechea de sure turturele Ce v-a-ngânat sărutul în zilele dintâi; Dar lasă-i amintirea cu miros trist de ceară: Când va veghea în miezul tăcerii din chilii La iezere de apă cu negură de şi seară, Din sloiul ei să-şi toarne urâtului faclii.