Poezii |
Lucian Blaga
Catrenele fetei frumoase I Deoarece soarele nu poate să apună făr de a-și întoarce privirea după fecioarele cetătii, mă-ntreb: de ce-as fi altfel decât soarele? II O fată frumoasă e O fereastră deschisă spre paradis. Mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis. III O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele, deșăvârsindu-se pe-o treaptă unde poveștile așteaptă. IV Ce umbră curată aruncă-n lumină o fată! E aproape ca nimicul, singurul lucru fără de pată. V O fată frumoasă e a traiului ceriște, cerul cerului, podoabă inelului. VI Frumsețe din frumsețe te-ai ivit întruchipată fără veste, cum "într-o mie și una de nopti" povestea naște din poveste. VII O fată frumoasă e o închipuire ca fumul, de ale cărei tălpi, când umblă, s-ar atârna țărna și drumul. VIII O fată frumoasă e mirajul din zariste, aurul graiului, lacrima raiului. IX O fată frumoasă e cum ne-o arată soarele: pe cale veche o minune nouă, curcubeul ce sare din rouă. X Tu, fată frumoasă, vei rămânea tărâmului nostru o prelungire de vis, iar printre legende singura adevărată amintire. |