Cultura

Poveşti, Fabule şi Basme

Grigore Alexandrescu Şarlatanul şi bolnavul La un neguţător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise. Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea, Însă avea atestate Numai în aur legate, Diplome ce-n academii luase, cum el zicea, Prin ţări care niciodată Nu au figurat pe hartă, Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit, De-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit. Bunul pătimaş îl crede, Doctorul vreme nu pierde, Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat, Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat Că are să şază astfel o săptămână deplin Întinde mâna... pe masă era un frumos rubin, Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc; Doctorul îl ia, se duce, şi ca să vă povestesc Mai pe scurt, el vine iară a doua ş-a treia zi, Şi nencetat, totdeauna, la orice vizită nouă Luă câte unul-două Din lucrurile mai scumpe câte în casă găsi. Când se-mplini săptămna, pe bolnav îl dezlegă: "Uite-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?" îl întrebă. "Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind Şi din averile sale nimica nemaivăzând. Cum văz? nu ştiu, frate, atât numai pot să zic Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic." Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez Simplitatea populară, şi ei singuri profitez.