Cultură
Romanian Voice
Amza Pellea

Nea Mărin și 'tomobilu

Audio:



Mă nepoate, mă, îți spusăi io ce mi sa-ntîmplă? Mă spusăi sau nu spusăi? Nu spusăi, că de cînd nu te văzui, cînd dracu iera să-ți spui? Las', că și dacă te vedeam, ce, parcă-ț spuneam? Nu-ț spuneam, că nu puteam! Că fusăi la spital! Ce te miri așa? Nu te uita că mă vez zdravăn și sănătos, că dacă mă vedeai cu fr'o două săptămîni deșurupat, nu dai pe mine nici-un praz degerat, auz? Pă'stai să spui!
N-am de lucru într-o vineri, și-i zîc lu Veta:
- Mă Veto, fata tatii, știi ce mă gîndii io?
- Ce te gîndiși? 'ce ia.
- Să mă duc pi la București, zîc io.
- Pă' di ce? 'ce ia.
- Iote așa, zîc io.
- Pă' di ce "iote-așa", zîce ia.
- De-aia, zîc io.
- E, dacă e de-aia, du-te, zîce ia, du-te, dacă ie de-aia. Că tot trebuie să treci pi la nașu Pantelică, să-i duci hîrdăiașu cu murături, de am zis noi că i-l dăm, că poate și-aduce și iel aminte și ne dă mașina de cusut, pe care a zis că ne-o dă.
Zis și făcut. Plecai, ajunsăi. Da' cînd ajunsăi aci la București, la nașu Pantelică, îi gasii pe toț grămada-n curte. Stau și să uitau la un tomobil.
- Bună ziua, zîc io, bine v-am găsit.
Iei nimic. Se uitau la tomobil, vorbeau tot odată, rîdeau, săreau în sus de bucurie...
- Mă drăcie, ce să fie?
Cam beuț, mi se părură, mai ales nașu, trăznea a sîmbure de prună.
O vad io pe nașa Reta mai într-o parte, mă duc la ia și zîc:
- Săru-mîna nașe, bine v-am găsit.
- Aa, bine veniși! Iote Pantelică, finu Mărin di la Băilești. Da' ce-ai în hîrdăiașu ăla?
- Pă' murături! Nu ne fu vorba așa? Io să vă aduc murături și voi să-mi daț mașina de cusut.
- Pă' ce mașină, că nu mai ie.
- Iu, Doamne ia-mă, pă' di ce?
- Iote, n-avu de lucru Pantelică, o vîndu, și cu banii de-i loa, jucă la loz în plic și cîștigă mașina asta "FIAT 850", că chiar acușica ne pregătim să plecăm pi la Sinaia.
- Pă' ce treabă aveț voi la Sinaia, ce cătaț voi la Sinaia?
- Pă n-avem nici-o treabă, da' dacă avem mașină?
Asta așa ie! cînd are omu mașină, nu mai ie nevoie să aibă fr'o treabă, se mai duce și-așa să aibă de un-sa-ntoarce.
Ei, să suiră iei în mașină, nașu Pantelică cu nașa Reta în față, ăl bătîrn cu a bătîrna, părinți lu nașa, socrii lu nașu Pantelică, de, în spate...
Zice nașu:
- Loaț și copiii acolo-n spate.
- Mă Pantelică, pă' nu e voie decît patru persoane, zîce al bătîrn.
- Ia uită mă la iel!? Pă' ce copii ie persoane? Înghesuiți-i mă dracu acolo... Iote la iel!
- Da' cu ciuciu Mărin ce facem? 'ce nașa Reta.
Ciuciu sînt io, știi?!
- Pă' să stea și iel tot în spate, 'ce nașu.
- Pă' cum să stea și ciuciu Mărin în spate?
- Iote pe ciuci, zise nașu Pantelică.
- Aa, că bine zîci, 'ce nașa.
- Auzi, ciuciu Mărin? Matale stai pe ciuci, da' cînd ț-oi zîce io șasă, te culci pe burtă, auz?
- Pă' di ce?
- D-aia, că-nseamnă că ie frun milițian și să nu te vadă că nu ie voie.
- Pă' dacă nu ie voie, nu mă sui, zîc io.
- Hai mă, zîce nașu, ce iesti copil? Sui dracu odată acolo că ne grăbim... Iot la iel!
Mă suii. Da' ca să n-am bătaie de cap, mă pusăi di la-nceput pe burtă. De văzut, nu vedeam nimic, da' o auzam pe nașa Reta că-i mergea gura ca melița.
Așa Pantelică, bag-o-ntr-a patra, calc-o pe coadă, depășeșe-l p-ăla, vez d-ăla cu camionu, că vrea să se suie pe noi. Iote la aia, se caută-n poșeta-n mijlocul bulevardului, și pe ia poate-o cată moartea pe-acas', și ia cherde vremea p-aci.
- Iote la ăla cu duba, depășește și nu semnalizează, zîce nașu. Ce bă, iești chior, de nu clipești?
- Lasă-l Pantelică, zîce nașa, tu vez de volan, că de drăcuit îl drăcuiesc io! Mă vacă neagră, trage pe dreapta!
Mă fraților, dupe frun ceas juma, înțepenisem de tot.
- Mă, zîc, mai e mult, mă?
- Ce să fie? zîce nașa.
- Pă' București, zîc io.
- Ha, ha, ha, iote mă, uitarăm de ciuciu Mărin, zîce nașu, scoal mă dracu de-acolo, că se fîrși Bucureștiu de mult! Tu nu vezi că sîntem la kilometru șasă?
Cînd zisă șasă, sării pe burtă, ce ierea să fac?
Iei leșinară de rîs. Ăl bătîrn zîce:
- Mă fine, nărod iești, nu sării mă pe burtă, decît cînd ie șasă de miliție, nu de kilometri.
- Mă, ce mașină ie fiatu ăsta, iote avem peste suta la ora și nici nu simțăști.
- Iote la ăla cu basculanta, zîce nașa, merge parcă ie cu ochii mortului. Ce Pantelică, o să-i înghițim noi motorina ăstuia, ia depășește-l!
- Țineți-vă bine, zîce nașu, c-o calc pe coadă.
Mă frate-miu, și cînd o zbici odată, mă pomenii în brată la coana mare.
- Ce te cocoțași pe mine, mă? Vezi că nu-ți cunoști lungul nasului? Stai dracu acolo jos, că acu apare miliția!
- Pă' de unde să apară, zîc io, din porumb?
- Șasă, zîce ia!
- Ce? zîc io.
- Șasă, și nu de kilometri.
Mă, dacă văzui c-o tine p-a iei, sării pe burtă, ce dracu ierea să fac.
- Mă Pantelică, zîce al bătîrn, de unde-l găsiși mă pe finu-tău ăsta, că numa pe bătăturile mele stă, auz, mi le nenoroci, ce mai!
- Lasă mă tată, zîce nașu, mai rabdă și tu că acu ajungem. Că iete avem peste 150 la ora, da' țineți-va bine, că intrăm în curbe.
Mă fraților și cînd o începu s-o cearnă, la început mai rar, da' p-ormă din ce în ce mai des, ierea cînd nașu-n nașa, cînd nașa-n nașu, cînd al bătîrn în a bătîrnă... cînd a bătîrnă-n al bătîrn... Iei se veseleau tare... Așa Pantelică, calc-o pe coadă... sperie-l p-ăla cu trabantu...
Io nu vedeam nimic, că mă călca pe cap cînd a bătîrnă, cînd al bătîrn, cînd copiii, cînd toț deodată.
Mă fraților, și cînd ierea veselia mai în toi, ne bufnirăm o data de ceva tare, de mă pomenii io deasupra, peste iei.
- Pantelicăaa!... ia-o la stînga, zîce nașa.
- Taci fă, nu fii năroadă, cum s-o mai iau la stînga, tu nu vezi că sîntem în aier și cu roatele-n sus?
Da' n-apucă să fîrșească vorba, că ne mai bufnirăm odată.
Mă nepoate, și d-aci-n colo nu mai știu nimica, mă!
Să făcu o beznă... și mi-era bine... și mi-era bine că cînd eram copilaș mic...
Mă trezii io, mă mînghîia ceva pe oichi. Deschid io oichi, o crenguță de brad, cum o bătea vîntu, așa mă mîngîia. Cînd mă uit mai bine, eram p-o creacă, ca rufele la uscat. La fr'o trei-patru metri supt mine, iarbe verde, floricele... frumos! Mă, zîc, ce-o fi cu mine, n-oi fi-n rai!... Da'-ncet, încet, mi-ad'săi aminte de nașu... de nașa... Mă, zîc, ce-o fi cu-ăia, mă, unde-o fi ăia, mă?...
Cum mă gîndeam io așa, aud p-unu, zîce:
- Iote, dom'le, mai ie unu-n pom!
- Ce caț acolo, bade, ce cat acolo?
- Ce să cat, zîc io, dude cat! aia cat...
- Hopa, zîce, dude? Pă' ce mă, bradu are dude, are dude bradu?
- Are, zîc io, cum să n-aibă? Dacă are nașu Pantelică carnet de conducere, di ce n-ar avea bradu dude!... iote la iel!
- Oțule... oțule... ia dă-te jos d-acolo!
- Pă' di ce? zîc io.
- Iote-așa, ne suim frumusel în mașinută, și mergem o țîrișică pîn' la Sinaia.
- Io-n mașină, nici mort!
- Pă' cît o să stai acolo?
- Iote, pîn' la iarnă, pîn-o da zăpada și vin io ușurel la vale cu sania, că de zdruncinătură sînt sătul.
- Tovarașu maior, zîce, iote ăsta, nu vrea să se dea jos!
- Cînd mă uit, un milițiian! Sasă, zîc, și sării pe burtă, ce ierea să fac?
Ee, cu chiu cu vai, ne-adună. Da' să vezi, minunea minunilor, copiii, nicăieri! Îi căutarăm, ne sucirăm, nu-i găseam de fel, de fel. Cum intrasăm noi în a pădure cu peste 130 de kilometri, copilașii, mai ușori, îi aruncă peste un dîmb, într-o plastă de fin. N-avură nimic copiii, da'acoloșa ierea o tabără de pioneri care se pregătea să plece la Brașov și ăia, la-nghesuială, îi luară și pe-ai noștri!
Pe noi ne dusă la spital. Io scăpai usor, că n-avusăi decît o mînă sucită. O mînă sucită, un picior rupt și capu spart în opt locuri. Da' se chinuiră mult pînă-mi scoasără de supt chiele acele ălea de brad. Că ieream verde... verde de tot și nu puteam să mă duc așa la Veta, că cine știe ce-și închipuia aia!
Cu nașu se chinuiră rău...!
Auziti mă fraților, la iel dinți de oltean...! Mușcasă ăsta din volan ca din covrig, auz? Nu, că la dinți n-avu nimic, la dinți, da' nu vrea să dea drumu la bucata aia de volan, de fel, de fel. Pînă nu-l adormiră, nu putură să i-o scoată, ce mai! Coaste, n-avu rupte decît fr'o două, că fr'o două la-nceput nu i le găsea de fel. Că-i auzii io pe doftori p-acolo, cînd zîceau că nașa Reta ar avea una-n plus.
Ăl bătîrn scăpă ăl mai ușor. Da' se chinuiră și cu iel. Să chinuira pînă-i scoaseră bujia, știi...? Pînă-i scoaseră bujia d-acolo... d-acolo, de unde intrasă, ce mai! Că nu putea să i-o scoata, că se gîdila, rîdea și să zbătea.
A bătîrnă avu noroc! Ia avu ăl mai mare noroc!
Auz mă nepoate, asta a bătîrnă, soacra lui nașu de, asta toată viata iei a fost o fandosită! Asta toata viata iei a vrut dinț de aur, auz, ce-i lipsea iei, dinț de aur? Si-auz noroc pe ia, c-auzii io o soră acolo la spital, cînd îi zîcea la alta:
- Auz, tu, ce-i găsiră la aia bătîrnă-n gură?
- Ce tu?
- Platina di la motor, tu!
Acu sîntem toț sănătoși! Numa nașu Pantelică mai ie-n ghips, da' și iel tot acasă.
Că dupe accident, vorbi nașu cu-n mecanic particular, băiat priceput, știi? Zice nașu:
- Mă nea Filimoane, vezi ce dracu mai pot să faci din a mașină!
Si a făcut omu ce-a putut! A loat bucățica de radiator care mai rămăsasă-ntreagă, a loat ventilatoru, l-a ascuțit bine, bine, motor cum nu mai avea, i-a pus o manivelă și a făcut o mașină de tocat carnea de toată frumusețea. Da' nu-i gata, că trebuie s-o vopsească, că mi-a zis iel să-l întreb pe nașu, dacă să-i dea tot coloarea dinainte.
Cînd auzi nașu, 'ce:
- Mă fine Mărine, nu mai mă face să mă rîd, că-mi cade ghipsu-n gură.
Că uitai să vă spui că nașu ie-n ghips pînă-n dreptu gurii și, cînd rîde, i se freacă dinți-n ghips, știi?
- Că-i zisai io:
- Vez mă nașule ce-nseamnă ecesu de viteză? Vez ce pățirăm?
- Taci mă, nu fii prost, că cu viteza avusărăm năroc! Ca dacă n-aveam viteză și nu săream în pădure la curba aia, intram în ailaltă, ș-acolo dăm dirăct în paretele de stîncă, de ne-amestecam de tot, de și pe cruce trebuia să ne scrie la un loc.
Io numa cînd mă gîndii, să fi rămas pe lumea ailaltă cu a bătîrnă, cu soacra lu nașu, de, îmi venii să iau cîmpii!
Acu, la iei acasă ie veselie mare! Cum s-așează toț la masă, nașu Pantelică din pat, din odaia ailaltă, face ca mașina, știi?
- Uu... uuu...
Și sar toț pe burtă sub masă. Rîde nașu, mă, rîde, d-a-nceput să i se toace ghipsu-n dreptu gurii.
Acu, mă duc și io acas', da sînt mulțumit! Că mă duc acasă, da' nu mă duc cu mîna goală, că dacă nu mai avură mașina aia de cusut, mi-o deteră mie p-asta de tocat carne. Mă, să vez ce se umflă Veta-n pene, să vez ce se umflă, știi? Pă' cine mai ie ca ia, s-aibă mașină de tocat carne "FIAT 850".

Inapoi