Cultură
Romanian Voice
Amza Pellea

Nea Mărin și PPC

Mă frate-miu, sînt amărît rău, mă! Da' amărît rău de tot, de tot! că-mi zicea mie ăl bătrin a lu ăl bătrin:
- Mă, nepoate, nu pune mă la inimă, că năcazurile sînt multe și viața ie singură.
Aia ie cu năcazurile! Multe-n viața mea, și cît putui așa făcui, cît putui.
Da' să-ntîmplă cîte-o daravelă, de nu pot să n-o bagi in samă. Că nu poț întodeauna să faci pe surdu și pe orbu, știi? Să-ntîmplă cîte una, de nu poț să n-o pui la inimă. Stai o țîră că-ț spui!
De cîte ori mă duceam pi la fi-miu Marinel, și, cînd fu-n școală, și pe urmă, mai tîrziu, pi la armată, trăgeam și io ca omu pi la neamuri, pi la cunoscuț, pe unde apucam. Da' să-ntîmpla cîteodată de nu poate omu să te primească. Nu poate, are și iel ale lui și nu poate!
E, cînd nu găseam, ma duceam la 'otel. Aci, la 'otel, cînd te duci, dacă nu cunoști, știi, dacă nu cunoști și vrei odae, ca să-ț dea, trebuie să-i dai. Ca să-ț dea iel ție odae, trebuie să-i dai și tu lui. Bască banii pentru odae, care merg la stat. Ăla ie prețu la odae, plătești și gata. Da' trebuie să-i dai în plus.
Că odată unu mi-a zis de la obraz, că io nu pricepeam.
- Mă nene, zice, te văd băiat deștept! și dupa buletin văd că iești oltean.
- Aha! zic io. Sînt!
- Pă' atunci, nu ț-a rușine?
- Pă' di ce, zic io, di ce să-mi fie?
- Să poate să nu-l cunoști dumneata pe Tudor Vladimirescu?
- Pă' cum să nu-l cunosc, zic io, că și iel tot oltean d-al nostru fu!
- Pă' atunci de ce nu-l bagi în buletin? zice iel.
- Pe cine? zic io.
- Pe Tudor Vladimirescu!
- Cum vine asta? zic io.
- Mă nene, zice iel. Ai douășcinci de frangi?
- Am! zic io.
- Și cine ie pe iei?
- Tudor Vladimirescu, zic io.
- E! Chitește-l frumos și pune-l în buletin, că altfel nu se eliberează camera săptămîna asta! Ș-afară plouă și-n gara nu ie voie, știi?!
Ce dracu ierea să fac! I-am dat douășcinci de frangi și mi-a dat odae.
Pă urmă veneam la 'otel, gata, învățasem lecțiia la istorie! Făcea Tudorică săracu rost de odae, imediat! Mă gîndeam io-n mintea mea a proastă - mă, pentru ăștia s-o fi sculat Vladimirescu la razmeriță?
Da' nu numa la 'otel, peste tot unde te duceai, trebuia să stai cu mîna-n pozinar. Bacșiș, de! Auz, "bacșiș"! Sună al dracu de urît! Bag sama că ăsta nu ie cuvînt românesc, prea sună așa pe sub mînă, bacșiș!
Acu-n urmă, cînd aflai că s-a hotărît să fîrșim odată cu obiceiu ăsta, mă bucurai din cale-afară! Gata! zic io, intrăm și noi în rîndu lumii, scăpăm de rușine! Că d-aia sînt amărît! Da' amărît rău, rău de tot!
Mă duc acu fr'o săptămîna la oraș, să-mi cumpăr o coasă. Cumpăr io coasa și mă întîlnesc cu Gheorghe a lu Ciupitu de o ține pe Marița lu Porunghelu, de făcea înghețată ș-o vindea pe oauă!
Zice Gheorghe:
- Mă nea Mărine, hai pînă pleacă trinu, să bem și noi o bere! Fac io cinste!
- Hai mă! zic io.
Bem noi cîte o halbă, mai fac io cinste cu una.
- Plata, zic, că vine trinu!
Vine ospătaru și mîzgăleste un bon acolo. Zice:
- Douășcinci de frangi!
- Ia dă bonu-ncoa, zic io, și mă uit lung la iel și pe urmă la peretele din față, pe care scria frumos cu litere de tipar:
NU NE JICNIȚ, NU PRIMIM BACȘIȘ!
Mă uit pe bon, socoteala bună: patru halbe, pai'șpce frangi, un franc patruzăci, remiză, nouă frangi jumătate, PPC. Cu totu, douășcinci de frangi.
- Mă frate-miu, zic, ce ie asta di la urmă?
- PPC, zice el.
- Pă' noi nu mîncarăm așa ceva!
- PPC, zice el, atîta face: nouă frangi cinzăci.
- Pă' pe ce? zic io.
- Pe PPC! zice iel.
- Pă' pe ce, mă n-auz? că noi beurăm bere ș-atît. Iote ce-i! Io-ț dau nouă frangi jumate, da' spune-mi și mie ce ie asta PPC ca să nu ramîn prost!
- Dă banii! zice iel sirios, și-ț spui.
- Na! Acușica spune.
- Mă nene, zice iel. Știi și matale că noi nu mai primim bacșiș, că nu ie frumos.
- Foarte bine, zic io.
- S-atunci, zice iel, trecem pe listă PPC.
- Și ce ie asta?
- Foarte simplu, zice iel, PPC, poate pică ceva, asta ie PPC, poate pică ceva!
Auz mă frati-miu, adevărată vorba din bătrîni, că lupu își schimbă păru, da' năravu ba!
D-aia zic io, că ăstora le-ar trebui un PAM, adică poate-i află miliția, ș-atunci poate le pică ceva care să-i dezvețe de nărav! Să-i dezvețe de nărav, aia ie!


Inapoi