Cultură
Romanian Voice
Amza Pellea

Nea Mărin și Anu' Nou

Audio:



Mă frate-miu, ăl bătîrn a lu al bătîrn, cînd îl întrebam io de viață, zîcea "mă nepoate, fusă, fusă și se dusă". Așa trecu și 1971.
Fu un an bun, de ce să zîc! Fusăi sănătos... Veta sănătoasă, copiii, nepoții, sănătoși, grîu se făcu, porumb se făcu, vin se făcu, ce mai, an cu belșug! An bun, ce mai, că se mai întîmplară și unele lucruri de-mi mearseră la inimă! P-ăia de la comparativă, de băgaseră mîinile pîn-la umeri în gestiune, îi dovedi și-i băgă acolo unde le ie locu, că poate le vine mintea la cap, pe nepotul Stănel Brabete, îl decoră... mă fiecăruia dupe muncă și străduință!
Și cum s-apropria anu de sfîrșit, îi zîc lu Veta:
- Mă Veto, fata tatii, 'ai să petrecem anu nou cum scrie la carte mă, iote, facem cum vrei tu! Cum vrei tu, așa facem.
Ee, dacă vrei să facem cum zîc io, zîce ia, 'ai să mergem la București, să petrecem anu nou la nașu Pantelică, că tot a zis iel să venim. Ș-aș merge și io o data să petrec și să n-am treabă! Că de cînd mă știu, de anu nou muncesc de dau în brinci!
Mă, zîc, are dreptate muierea! Ia s-o mai scoț, mă, în lume, să fim și noi o dată musafiri, că gazdă fusăi de cînd mă știu, de cînd mă știu, fusăi gazdă!
Zis și făcut, plecarăm, cu toate că nu mă prea bucurai, ca ăl de nașu la București nu petrec anu nou, fac un soi de sîrbătoare de-i zîce ca la bulion...
Loai io o damijeană de zaibăr și un curcan, cozonaci și o oală cu sarmale, ca să nu mă duc cu mîna goală.
Pînă la Craiova, merseam cum merserăm. Di la Craiova, loai bilete la acelerat cu locuri rezervate.
Rezervate vorba vine, că locurile ierau, da' fiecare loc mai avea rezervat cîte doi-trei călători. Ierea un scandal în trin între ăi cu locuri rezervate, care ședeau jos, și ăi cu locuri rezervate, de ședeau în picioare, de mai mare dragu, auz?
Io cu Veta avuserăm noroc că ne-nțepenirăm la capu vagonului, pe-nculoar și nu mai ajunserăm la locuri, așa că scaparăm de scandal. Da'pe drum mai încolo, auzii unii care se certau pe locurile noastre, așa că strigai și io:
- Taică, fă matale scandal, că sîntem din acelaș sindicat!
Ierea o-nghesuială, de mă gîndii "bine că loai curcanu tăiat" că altfel îl duceam stroșit de tot, da'de tot, auz?
Damijana, rămăsăi cu ia-n brață. Adică vorba vine în brață, că nu puteam să ajung cu mîinile la ia. Stă singură înghesuită pe deoparte de mine, pe de altă parte de doi militari și un popă. Cred că pe burta popii stă mai mult!
La Piatra-Olt se mai dete lume jos, de putui să schimb picioru, că-mi amorțisă ăl stîng de tot, de tot.
Pusă și Veta oala cu sarmale lîngă fereastră, da' n-apucarăm să răsuflăm, că se sui puhoi de lume de ziceai că e trinu de cauciuc, c-altfel nu-mi dau sama cum de-ncăpurăm atîția.
Pă oala de sarmale se sui un copilaș și se uită pe geam. Sucă al mic, nepotu lu nașu, ajunsasă pe la jumatea vagonului, că uitai să vă spui, că-l loasem și pe Sucă. Că zisasă nașu să î-l aducem și ta-su zîce:
- Duce-ți-l mă, barem de anu nou să stau și io liniștit!
Îmi spusasă iel:
- Mă Marine, pe Sucă ăsta mic, leagă-l!
Da'io cînd vazui înghesuială, zîc, lasă că n-are un'să duce!
Da'ăl jurat de copil, mai în patru labe, mai mușcă pe unu de picior, mai înțapă o cocoană, ajunsă pi la mijlocu vagonului.
- Sucăaa, zîc, unde iești?
- Acilea, nene Mărine!
- Vino-ncoa, mă!
- Vino matale!
- Pă'io nu pot, că ie-nghesuială!
- Pă'dacă nu poci matale, io cum să vin, că sînt mic?!
- Pa'vino cum te dusăși, auz?
- Nu pot să mai trec pe unde venii, că mă bat ăia de-i mușcai.
Mă, zîc, mare minune cu Sucă ăsta!
- Stai dracu acolo cuminte, să nu te cherd!
Da'cum vorbeam io cu Sucă, unu care se suisa la Piatra-Olt, îmi baga cotu-n damijană. Mă frate-miu, ș-avea un palton frumos, o culoare așa deschisă... Să prinsă zaibăru de ia, minune mare! Îi făcu mîneca neagră, ce mai!
Începu un scandal...! Ce mă fac io, zîcea ăla cu paltonu al nou... ce vin ie ăsta?..., iasă la curățat...?
- Zaibăr, zîc io, și iasă de ieșit, da'numa cu foarfeca!
- Ce vorbă-i asta? zîce iel.
- Romînească, zîc io.
- Pă'atunci, ce fac?
- Îi faci altă mînecă, zîc io.
- O să-mi plătești paltonul, zîce iel.
- Pă'di ce, zîc io, ce tu-mi plătiși vinu?
- Pă'ce io sînt de vină?
- Da'ce io, io detei cu damijana-n dumneata, sau dumneata deteși cu cotu-n damijană?
- Pă'dacă ie-nghesuială! zîce iel.
- Și ce, înghesuiala o făcui io?
- Pă'di ce nu staț acasă? zîce omu. Nici în ajunu anului nou nu vă potoliți!
- Pă'matale di ce nu stai acasă?
- Lasă, nu mi-o mai întoarce, zi mai bine ce fac cu paltonu, că nu mai am stofă să-i schimb mîneca!
Zic:
- Îmi dați mie adresa și vă aduc io o damijană cu vin.
- Ce să fac cu iel, zîce omu, că io nu beau vin negru.
- N-are nimic, zîc io, vă aduc io o damijană, o vărsăm într-o căldare și băgăm paltonu să-l scoatem la o culoare, că alt leac nu ezistă! Zaibăru n-are moarte, auz?
Cum stam eu de vorba cu omu, numai că văd într-o gară că coborisă unu cu Sucă de mînă.
- Mă frate-miu, strigai io pe geam, ce iești chior, nu vez că ăla nu-i copilu tău?
- Lasă, zîce iel, vad io, că un copil așa nărod n-am văzut în viața mea.
- Pă'atunci di ce loași copilu din trin?
- Că să facem schimb, zîce ăla. Dă-mi-l p-al meu de stă pe oala cu sarmale lîngă dumneata și ți-l dau pe geam p-ăsta.
- Auzi mă la iel, zîc. Stii ce ți-ar trebui? Să te las să faci anu nou cu Sucă, să te-nveți minte să mai pui mîna pe ce nu-i al tău!
Ăl lui nu vrea să se dea jos din trin, Sucă nu mai vrea să urce. Pîna la urmă reușirăm de schimbarăm narodu lui pe narodu nostru. Chirăia Sucă și să zbătea, că nu se lăsă pînă nu mă păgubi de două perechi de palme.
Cum se spărsăsă damijana, ce mai fu-n ia, fr'o cinci kile, le detei de le baură unii. Ăia așa se-ncinsară, că spărsără un geam și-acu făcurăm toț chiciură la mustăți.
- Mărine, zîce Veta, ia vez d-ăsta, că nu mă lasă-n pace!
- Iu, Doamne ia-mă, care fu?
- Asta din spatele meu.
- Nu, zîce omu, nu vă supărați! Țin și io mîinile sub broboada la dumneaiei, că-mi înghețară de tot. Dacă vreți, vă dau un pol.
- Mă frate-miu, mă, zîc, vez c-o-ncurci, auz? Îți mai dau io un pol și ia-ț mănuși, ca altfel te-ncălzesc io de-ț bate coliva-n chiept, auz?
Mă frate-miu, cu chiu cu vai, ajunserăm la București.
Se făcusără cam ceasurile șasă seara. Pînă ajunsăi la nașu Pantelică, se făcu de opt.
- Mă Mărine, bine că veniși, du-te după sifoane!
Ee... fusăi dupe sifoane... dupe țigări... dupe chibrituri... dupe buline de cap... dupe pîine, că uitaseră... dupe vin că să bizuisară pe mine.
Pe la uns'ce sara, ce mai, fîrsii, venii acasă.
Îi găsii pe toți la masă.
- Hai mă odată, zîce nașu, ca nu puturăm să ședem dupe tine, pe unde umblii, și mîncarăm.
- Da'Veta unde ie? zîc io.
- Fina? la bucătărie mai muncește și ia, zîce nașu, că iete, nașe-ta Reta ie ruptă de oboseală.
Ee, lasa zîc io, că ia vru la București, știi, ia vru!
M-așezai și io la masă. Mă frate-miu, adormii de fr'o trei ori în sarmale... și fuma unu lîngă mine, de mă afumase de tot.
Zic:
- Mai lasă și matale țigarea aia!
- Nu pot, zîce iel, că de trei zile nu să găsesc "Amiral" și astăzi găsii.
- S-acu ce faci, școț pîrleala? zîc io, mai lasă, mai răsuflă o țîră!
Lasă omu țigarea și aprinsă un trabuc.
Nașu zîce:
- Mărine, pune și mie un șpriț!
- Da'unde iești, zîc io, că nu te văd de fum.
Îi pui io vin și bag mîna sub masă să iau sifonu.
Mă fraților, și-n loc de sifon apucai mîța de coadă. A dracu mîță, să făcu ghem pe mîna mea.
Mă speriai, ce mai! Trăsăi mîna de sub masă și aruncai mîța în brață la nașa Reta, care o aruncă lu coana mare, care i-o aruncă lu ăl de ședea lîngă mine, care i-o aruncă lu nevastă-sa, care i-o dete lu tata socru, care mi-o aruncă mie, de o aruncai sub masă unde chirăi odată Sucă, de leșină coana mare, soacra de!
- Da'ce-are a mîță, mă nașule, zîc, ie turbată?
- Ie beată, zîce nașu, că-l prinsăi pe Sucă, cînd îi dete țuică. Da'nu-i nimic, o dată ie anu nou!
Cînd mă uit bine la ăla de lîngă mine, se făcusă verde. Dă-i cu oțet pi la tîmple, dă-i palme, nimic!
Chemarăm salvarea!
Zice nașu:
- Mă fine, du-te tu cu iel la urgență, să nu ne stricăm noi petrecerea.
Mă dusăi, ce iera să fac?
Zice doftoru:
- Da'ce are?
- Nu știu, zîc, bag samă de fumat.
- Aș, zîce iel, ie sufocat, nu vezi? cîte sarmale a mîncat?
- Pă'știu io? zîc, nu știu!
Dete doftoru un telefon la nașu, și îi spusară că nu mîncase decît fr'o patruzăci și două.
- Ei, zîce doftoru, dacă reușim dă-i scoatem una, două, își revine. Că ie plin, zîce.
Îi făcu iel ce-i făcu și omu zîce:
- Hai-napoi la baieram, că odată ie anu nou!
- Lasă, zîc io, că mai e și la anu, ori vrei să nu-l mai apuci? Du-te acasă!
și se dusă.
Io mă-ntorsăi la nașu pe jos, că salvarea nu mai vru să mă ducă și taxi nu găsii.
Cînd ajunsăi la nașu, dormeau toț. Numai nașa Reta zîce:
- Mărine, du-te la o farmacie de servici și ia niște bicarbonat. Da'vezi să scrie pe pungă, că altfel nașu Pantelică nu-l ia, ca ie frică să nu pățească ca anu trecut, cînd a luat praf de copt, de ierea să pleznească.
Mă dusăi la farmacie; loai ce loai, cînd venii acasă, auzii zdrăngăneală-n bucătărie. Mă duc io. Veta mea spăla vase de-a-npicioarele, de ierea gata-gata să cadă-n cazanu cu apă schiartă.
- Veto, ce faci tu aci?
- Iote-i dau o mînă de ajutor lu nașa Reta, că ie ruptă săraca!
- Pă'ia unde ie?
- Doarme!
- Auz, Veto, fata tatii, lasă-i să doarmă, și tu'ai cu mine, ca dacă prindem trinu asta de dimineață, ajungem pe sară acasă. Dormim pînă mîine să sărbătorim anu nou mîine sară, numa noi doi. Că n-o fi foc, dacă-l sărbătorim pe două, pe două dacă-l sărbătorim, n-o fi foc! Il sărbătorim noi doi, ca doi porunghei!

Inapoi