Cultură
Romanian Voice
Amza Pellea

O afacere oltenească

Audio:



Mă frate-miu, cînd faci cîte o afacere, cum te taie pe tine capu, și iasă prost, îți ie năcaz, nu zîc nu. Îți ie năcaz, ce mai! Da' cînd te iei dupe capu altuia și iasă prost, atunci să vez, că-ț vine să-ț bagi ghearele-n oichi, nu alta!
Bag samă, c-așa ie făcut omu, să fie cu iel mai iertător decît cu ăilalț!
Pă' mie, acu, di ce mi-e năcaz? Di ce mi-e mie năcaz acu? Că mă luoai dupe capu și vorba lu Fănică a lu Catîru!
Vine la mine-ntr-o dimineață și zîce:
- Mă nea Mărine, mă, mă uit la tine și mă minunez! Om bătîrn și nu te taie capu!
- Pă' di ce, mă?
- D-aia, că stiu c-ai nevoie de bani, muncești de te spetești și n-ai spor!
- Cum n-am, mă, spor, ce vorbă-i aia?
- Iote că te uzmești cu căratu la chitară pentru șuseaua a nouă. Mai bine faci un drum pînă la Severin și vii de-acolo pricopsit.
- Pă' ce mă, la Severin umblă cîinii cu covrigi în coadă sau plouă cu crăițari?
- Cam așa ceva, zîce iel! Că-mi spusă mie Florica a lu Conovat, de-o ține pe Tanța lu Făsui, că la Severin de cînd cu șanteru ăl nou, să făcu ou trei frangi, bucata.
- Cît, bă?
- Trei frangi!
- Să-i saie oichii?
- Să-i!
- Pă' ce mă, ăia p-acolo n-au găini, nu să ouă, ori dete fr'o boleșniță-n iele?
- Ba, au iei, da' nu prididesc. Că de cînd se făcu șanteru ăl mare, la porțile de schier, veniră muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, dacă muncesc, trebuie să mănînce, și ouăle-s bune, că-ți dau znagă.
- Pă' tu de ce nu te duci să vinzi, mă Fănica?
- Mă nea Mărine, ț-o spui p-a dreaptă! N-am nici ouă, n-am nici bani să le cumpar d-aci, să le vînd acolo! Da', spui matale că m-ești preten și n-ași vrea să pricopsăsc frun dușman.
Mă, fraților, să vă spui drept, de cînd imi băgă Fănica a lu Catîru șarpele ăsta-n gînd, nu mai avusăi liniște!
Făceam io ce făceam, da' tot acolo mă gîndeam. Mă, zîc, trei frangi ou, nu ie rău!
M-apucai să strîng toate ouăle, du pin casă, du pin cuibare... Ba făcui una și mai boacănă... Cum pusăsă Veta fr'o patru cloța cu o zi mai-nainte, mă dusăi și luoai ouăle, ușurel, de supt iele, și pusei niște chietre di la gîrlă, ca să nu prindă de veste cloțale și să părăsească sirviciu. Lu Veta nu-i spusăi nimic, că cine știe ce mai îmi zîce, sau scapă fr'o vorbă, cum fac muierile, aude frunu și-mi suflă afacerea.
- Mă frate-miu, strînsăi io fr'o două sute de ouă... Mă, zîc, doi ori trei, șasă. Parcă n-ar merita să bat io drumu pîn la Severin, pentru șase sute de frangi! Dacă ași avea o mie, altă treabă!
Mă gîndii... mă sucii... mă, zîc, mi-ar trebui un om de nădejde.
Îl chemai pe nepotu-miu Sucă, și-i zîc:
- Mă Sucă, vrei să facem o afacere-npreună?
- Nea Mărine, cu matale vînd și pe dracu drept înger.
- Mă, zîc, io te iau cu mine la Severin, îți plătesc trinu, și-ț dau ș-o sută de frangi! Fă-mi rost de opt sute de ouă!
- Mă nea Mărine, pe' c-o sută de frangi nu facem treabă, sau vrei să le fur?
- Mă fi-ț-ar starea a dracu, să nu te prind că furi un ou, că te omor!
- P-atunci cum?
- Mă, zîc. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneală. Pentru ouă îț dau io alți bani, cu care cumperi. Da' nu d-aci di la noi din sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o vorbă și ai grijă să nu fie ouăle clocite, și să vii iute! Mă, veniși?
- Nea Mărine, zbor!
Făcu Sucă al meu, treabă bună. A treia zi, avuserăm o mie de ouă. Le chitiram noi în patru paporniță, în mălai, și-i zisăi lu Sucă:
- Mă, pîn plecăm, le pituli la voi în paie, da' vez să nu le simță cățaua lu Marin Galiceanu, că dacă mănîncă frun ou, te mănînc cu coajă cu tot.
- N-ai grijă, nea Mărine, mă culc pă iele!
- Cum pă iele, mă, ce iești nărod?
- Hai mă, nea Mărine, ce nu știi de glumă, vorba vine?! Auz, nea Mărine, da' ce faci cu-atîtea ouă?
- Cozonaci, zi io.
- Pă' ce faci cu iei?
- Iote, umplu gura la ăi de-ntreabă!
- Vasăzică, tot hoție!
- Taci mă, zîc, ai răbdare s-o vezi ce-i aia o afacere!
Mă dusăi la colectivă, să mă-nvoiesc la brigadier, la nea Tănăsucă a lu Colan a lu Mirea.
- Mă, nea Tănăsucă, învoiește-mă fr'o două zile!
- Pă' di ce?
- Iote d-aia, că nu mă simt prea bine, nus-ce am, și vreau să mă duc la doftor, la Craiova!
- Pă' ce mă, aci n-avem doftor?
- N-avem, zîc io, că ie doftoriță și io mai bine mor, decît să mă dezbrac în fața unei muieri.
- Taci mă, că te scoate Veta mincinos!
- Ia te uită la talică, pă' ce Veta i-e doftoriță?
- Mă, nărod iești, zîce nea Tănăsucă! Pă' ce boala are rușine?
- N-are, zîc io cu gîndu la ouă, da' io am!
- Bine mă, du-te! Da' să știi că cherzi zile-muncă!
- Pă' ce să fac? Boala ie boală, nu te-ntreabă!
Zis și făcut, plecarăm! Da' plecarăm cu-n trin de noapte, să nu vadă careva ce fel de boală am io!
Mă fraților, vă spui drept, că n-ghierea și rușine; om bătîrn, să pleci noaptea, pe furiș.
Da' acu dacă mă prinsasăm în 'oră, trebuia să joc că băgasem banii-n ouă!
Da-n trin, ne trecură toate nadușelile, ca ierea o-nghesuială, de fu musai să ținem papornițale-n brață. Că ne și zisă unu:
- Mă fraților, lăsați-le colea jos, că vă spețiți!
- Nu se poate! zîc io.
- Pă' d-or n-oț avea oauă-n iele!
- Facem prinsoare? zîce Sucă.
Îi detei una cu cotu, de-și cherdu răsuflarea.
- Ce dai mă nea Mărine?
- Pă' dacă am în plus, zîc io.
Mă frate-miu, di la Craiova-n colo, avusărăm năroc, ca ierea lumea mai răsfirată, puteai să-ț tragi sufletu!
Zîce Sucă,
- Mă nea Mărine, la Severin, mă duci și pă mine la porțiile de schier, să văd dacă nu m-a mințit Gogu lu Pecingine.
- Pă' ce ți-a zis, mă?
- Pă' i-auz, că i-a spus lu ta-su, că știe de la al bătîrn, care a fost la Severin prin opt sute șapte-șapte, că cică la porțile de schier ie lacătu cît ploasca. Si, mie parcă nu-mi vine să cred să iziste un lacăt așa mare!
- Bine mă nărodule, după ce fîrșim treaba, te duc!
E, din vorbă-n vorbă, ajunserăm la Severin! cînd ne deterăm jos din trin, căscatu de Sucă, cu oichii dupe una, de-i intrasă rochița la apă, cît p-aci să dea cu papornițale într-un cărucior d-ăla de cară marfă.
- Mă, zîc, calcă usor, umblă cu băgare de samă, și dacă faci fruna și mă bagi în belea, te bat ca pe oauă cînd le faci jumări!
Mă frate-miu, cu chiu cu vai, ajunserăm la piață.
Să cad jos din picioare, nu alta! Cît ierea piața de mare, ierea albă... albă... de oauă, de zîceai c-a nins in toiul verii! Cînd mă uit la preț, mi se făcu rău de tot! Optzeci de bani bucata și ieu le luoasem c-un frang!
Mă frate-miu, văzui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oauă negre vedeam!
Ma-ntorc la Sucă, rîdea cu gura pînă la urechi.
- Mă nea Mărine, dacă află Grecu ala... Onasus ăla... te-angajează conselor, auz?
Începu Sucă să urle, ș-o rupsă la fugă. Luoai papornițele și mă luoai dupe iel. Cînd văzu c-acu-acu l-ajung, începu să strige:
- 'oțiii... 'oțiii!
Mă, se făcu o hărmălaie... cirăiau muierile... urla lumea... "puneț mîna pe iei"... fluiera milițiia...
- Mă, zîc, dacă-l prind, îl omor!
S-avusăi noroc, că-l prinsăi... Că se-nchiedecă d-un maldăr de praz, și veni în cap ca uliu, cu paporniță cu tot, peste o tarabă cu oauă!
Mă, cum îmi luoasă Dumnezău mințile, îi mai detei și io c-o paporniță de-a mea în cap!
Veni milițiia și ierea să iasă dandanaie mare, că, pe Sucă pînă nu-l spălară de gălbenușuri, nu samăna cu buletinu!
Făcuram socotelile, al dracu ăla cu taraba parcă le numărasă p-ale noastre, ale zdravane!
Că zicea că iel avu trei sute cinzaci de oauă, și cînd le numărarem p-ale noastre, mai iereau trei sute cinzaci și trei!
Cu ăla ne lămurirăm, da' nu scăpam de milițiie! Că ce avusăi cu Sucă, de fugii dupe iel? Da' tot cu nărodu avusăi noroc, că-i făcu cu oichii milițiianului, îl luoa la o parte, și-i zisă:
Nu te uita la iel, că-i om bătîrn cu păru alb, îi place să joace tiligosu, leapșa, de! Că-n colo ie cuminte, nu face rău!
Milițiianu să uită lung la mine, nu-ș ce mutră oi fi avut, ca oftă și plecă!
Îi zîce Sucă lui ăla cu oauăle:
- Auzi, bă nene? Noi scăparăm da' matale pîn'le vinzi, fac pui!
- Văd și io, zîce omu, că nu merg afacerile! O să mă duc să le vînd spre Calafat, încolo!
- Auz mă nene, ț-aș spune io un merchez, da' mi-e frică că mă bate omu ăsta, zîce iel, ș-arată spre mine!
- Spune-i mă, zîc, că nu-ți fac nimic!
- Auz, nene, dacă te duci spre Calafat, treci și pe la Băilești, că cunosc io unu, Mărin a lu Juvete, care-ț cumpără oauăle c-un frang bucata!
Auz vorbă la iel!
Mă fraților, ne umflă rîsu pe amîndoi mă, ne rîdeam și ne pupam!
Ala cu oauăle, se uită la noi cu gura căscată, începu să-și facă cruci și să adune oauăle.
Plecarăm noi dincolo și ne duserăm spre porțile de schier. Mă fraților, minunea minunilor!
Cînd să deschisă odată vederea largă, pînă-n malu ălălalt, ni să tăie răsuflarea. Puzderie de mașini și de oameni dintr-o parte și din alta mișunau ca furnigile, să puie Dunărea la ham de chiatră și schier.
Mare minune tecnică și mare ie puterea omului!
- Mă Sucă, zîc, nu văzuși tu lacătu cît plosca, da' văzuși altele mai dihai.
Stă Sucă-al meu și se uită cu oichii duși la furnigaru de oameni și mașini...
Zice:
- Mă nea Mărine, nu te supăra, asta ie treabă, nu glumă!
Bravo lor! Asta afacere!!!... Aia a nostră cu oauăle, ie găinărie dă-o dracu, bine că se sparsără!

Inapoi