| Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. |
| În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. |
|
| Domnul: Domnu-i acasă? |
| Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară. |
| D. : Dumneata spune-i c-am venit eu. |
| F. : Nu pot, domnule. |
| D. : De ce? |
| F. : E încuiată odaia. |
| D. : Bate-i să deschidă. |
| F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. |
| D. : Care va să zică, a plecat? |
| F. : Nu, domnule, n-a plecat. |
| D. : Amice, ești... idiot! |
| F. : Ba nu, domnule. |
| D. : Zici că nu-i acasă. |
| F. : Ba-i acasă. domnule. |
| D. : Apoi, nu ziseși c-a plecat? |
| F. : Nu, domnule, n-a plecat. |
| D. : Atunci e acasă. |
| F. : Ba nu, da n-a plecat la țară, a ieșit așa. |
| D. : Unde? |
| F. : În oraș! |
| D. : Unde?! |
| F. : În București. |
| D. : Atunci să-i spui c-am venit eu. |
| F. : Cum vă cheama pe dv.? |
| D. : Ce-ți pasă? |
| F. : Ca să-i spui. |
| D. : Ce să-i spui? de unde știi ce să-i spui, daca nu ți-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ți spun; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat... |
| F. : Cine? |
| D. : Eu. |
| F. : Numele dv.?... |
| D. : Destul, atâta! mă cunoaște dumnealui... suntem prieteni... |
| F. : Bine, domnule. |
| D. : Ai înțeles? |
| F. : Am înțeles. |
| D. : A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit. |
| F. : Unde? |
| D. : Știe dumnealui... Da să vie neapărat. |
| F. : Când? |
| D. : Când o putea. |
| F. : Prea bine. |
| D. : Ai înțeles? |
| F. : Am înțeles. |
| D. : A!... și dacă vede pe amicul nostru... |
| F. : Care amic? |
| D. : Știe dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuși cu afacerea știută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita! |
| F. : Se poate să uit? |
| D. : ...și zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Ține minte! |
| F. : Țiu, domnule... |
| D. : ...deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, și el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui. |
| F. : Bine, domnule... |
|
| Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce. |
| D. : A!...știi ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ții minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă? |
| F. : Care d. Costică? |
| D. : Stăpânu-tău. |
| F. : Care stăpân, domnule? |
| D. : Al tău... d. Costică. |
| F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar... |
| D. : Ei! și dacă-i propitar? |
| F. : Îl cheamă d. Popescu. |
| D. : Și mai cum? |
| F. : Cum, mai cum? |
| D. : Firește... Popescu, propitar... bine... și mai cum? |
| F. : Nu pot să știu. |
| D. : Nu-l cheamă Costică Popescu? |
| F. : Nu. |
| D. : Nu se poate. |
| F. : Ba da, domnule. |
| D. : Apoi vezi? |
| F. : Ce să văz? |
| D. : Îl cheamă Costică? |
| F. : Ba, Mitică. |
| D. : Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici? |
| F. : Numarul 11 bis... |
| D. : Nu e vorba de 11 bis... |
| F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal. |
| D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta? |
| F. : Strada Pacienții... |
| D. : Strada Pacienții?... imposibil! |
| F. : Nu, domnule, e strada Pacienții. |
| D. : Atunci, nu e asta. |
| F. : Ba-i asta. |
| D. : Nu. |
| F. : Ba da. |
| D. : Eu caut din contră strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu. |
| F. : Așa? |
| D. : Așa. |
| F. : Atunci, nu e aici. |
| D. : Foarte bine. |
| Domnul pleacă și merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oiște. |
|
| Domnul: Haide, birjar! |
| Birjarul: Nu slobod... este mustiriu, mo roc... |
| D. : Care mustiriu? |
| B. : Nu știi la mine, mo roc... |
| D. : De unde l-ai luat? |
| B. : Ghe acolo, mo roc... |
| D. : Apoi, nu sunt eu? |
| B. : Ie! la domnu este, mo roc... |
|
| Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. |
|
| D. : Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții? |
| B. : Ala nu știi, mo roc... |
|
| O babă trece. Domnul oprește birja. |
|
| Domnul: Mă rog, jupăneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții? |
| Baba: Asta e, măiculiță. |
| D. : Ei, aș!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar! |
|
| Birja pornește, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colț, unde pe prag moțăie la umbră un băiat cu șorțul verde. |
|
| Domnul: Tânărule, ce stradă e asta? |
| Baiatul: Strada Pacienții... |
| D. : Ești un prost!... Înainte, birjar! |
|
| Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curți mari. S-a descălțat de cizme, să-și răcorească picioarele. Domnul face semn; birja oprește. |
|
| Domnul: Sergent! |
| Sergentul: Ordonați! |
| D. : Mă rog, nu știi dumneata unde e strada Pacienții? |
| S. : Chiar asta e. |
| D. : Imposibil. |
| S. : Da domnule, asta e. |
| D. : ...la d. Popescu, numărul 11 bis... |
| S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, niște case galbene-n curte, cu marchiză. |
| D. : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar! |
