Poezii
Romanian Voice
Iulian Boldea
Visul

ne mutăm ființele în oglinzile multicolore ale visului cu arhitectura lui schimbătoare.
niciodată la fel trupul meu trece prin văzduhul acesta stătut ca printr-un ev
de mult apus cu păsări mari lichefiate și cu orologiile spaimei înmănușate din nou.
contemporani cu carnea străvezie a râului nedomolit suntem, contemporani cu miresmele
suave ale îngerilor prăbușiți din catapetesmele dimineților netrăite...
niciodată la fel oglinzile visului prin care pășim nedumeriți ca dintr-un orizont în altul
ca dintr-un secol în alt secol
maldăre de surâsuri șifonate de zei irascibili de poeme mecanice
pe câmpia aceasta roșie pășim îndurerați cu fotografiile exilului nostru viitor în mâini
păsări cu zborul bolnav ne aduc mesaje de nicăieri dintr-un timp pustiit
dintr-un somn fără țintă
cu trupurile bolnave de așteptarea miracolelor ne mutăm mereu dintr-un timp în alt timp
dintr-un vis în alt vis
dintr-un trecut netrăit
într-un viitor ilizibil.


Inapoi