Poezii

Iulian Boldea Visul ne mutăm fiinţele în oglinzile multicolore ale visului cu arhitectura lui schimbătoare. niciodată la fel trupul meu trece prin văzduhul acesta stătut ca printr-un ev de mult apus cu păsări mari lichefiate şi cu orologiile spaimei înmănuşate din nou. contemporani cu carnea străvezie a râului nedomolit suntem, contemporani cu miresmele suave ale îngerilor prăbuşiţi din catapetesmele dimineţilor netrăite... niciodată la fel oglinzile visului prin care păşim nedumeriţi ca dintr-un orizont în altul ca dintr-un secol în alt secol maldăre de surâsuri şifonate de zei irascibili de poeme mecanice pe câmpia aceasta roşie păşim îndureraţi cu fotografiile exilului nostru viitor în mâini păsări cu zborul bolnav ne aduc mesaje de nicăieri dintr-un timp pustiit dintr-un somn fără ţintă cu trupurile bolnave de aşteptarea miracolelor ne mutăm mereu dintr-un timp în alt timp dintr-un vis în alt vis dintr-un trecut netrăit într-un viitor ilizibil.