Poezii

George Topârceanu Vara la tară... (Al. Depărăteanu) Locuinta mea de véră E la téră... Acolo era să mor De urît si de-ntristare Beat de soare Si pîrlit îngrozitor ! Acolo, cînd n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viata ce aci papită E lipsită De confort occidental. Nu există berărie, Nici regie... Doar un hot de cîrciumar Care are marfă proastă Si-o nevastă Ce se tine c-un jăndar'. Cînd te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi: Trec, miscînd domol din coadă Spre livadă Ale satului cirezi. Si te poartă subt escortă O cohortă De tîntari subtiri la glas, Inzestrati la cap c-o sculă Minusculă Cu pretentie de nas... Cînd se ia cîte-o măsură, Lumea-njură Pe agentul sanitar Si-l întreabă fără noimă: - Ce-ai cu noi, mă ? Pentru ce să dăm cu var ?... Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntro noapte Niste fapte Care m-au scandalizat !) Lîngă foc, o babă surdă Si absurdă Spune, ca si alte dăti, Tot povestea cu Ileana Cosînzeana, Plină de banalităti. Doarme-apoi adînc comuna... Numai luna Galbenă ca un bostan Iese, mare si rurală, La iveală Dintr-o margine de lan. Cînd si cînd un cîne urlă Ca din surlă... Carul-mare s-a oprit Suspendat, ca un macabru Candelabru, Peste satul adormit... Dar în zori încep cocosii Păcătosii, Ca să facă iar scandal, - Să te saturi de vieata Si dulceata Traiului patriarhal ! D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie altă cură În natură, Să mă duceti cu alai ! Meargă pictorii la tară Ca să piară De căldură si de praf ! Mie dati-mi străzi pavate, Măturate, - Dati-mi cinematograf ! Ca un fluture pe floare, Beat de soare, Pentru ce să mor asa ? Nu mai vreau tărănci naive, Primitive... Mie dati-mi altceva ! Dati-mi, dati-mi strada-ngustă Unde gustă Omul viata mai din plin, Cu trăsuri, femei cochete Si cu gete Încăltate cel putin !