Poezii |
Nichita Stănescu
Tot universul nostru era albastru și gol Tot universul nostru era albastru și gol iar noi retrași în bulgărul numit pământ viață eram deasupra și la subsol murind, murmurând. Viii și morții viilor unii într-alții și unii peste alții... Tot universul nostru era albastru și gol. Locul pe care-l ocupam, cei vii și cei morți repede se ghicea sau domol luat în neștire; sau tras la sorți. Noi ne țineam unii de alții Viii și morții. |