Poezii

Mircea Dinescu Trista deturnare a sinucigasului Ti-ai uitat Doamne în om sclipatul sculei tale de-argint ca un chirurg distrat ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca. Altfel de unde aceasta disperare fără adresa ironia acestor lacrimi de imprumut? Epilepticul electrocutat de un inger ramine gravid, dar cine să-l moseasca si să-i scoata reveria din timpla? Sinucigasul din melancolie se-arunca de pe catedrala Notre-Dame si striveste-un copil în cadere. Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii? Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri "loc de lovit cu capul", acordindu-ti o sansa în plus să verifici daca moartea iti apartine de drept, daca moartea e o afacere strict personala.