Poezii

Ion Minulescu În oraşul cu trei sute de biserici În oraşul cu trei sute de biserici, De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!... - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume? Să ne spună, Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani? Cui trimitem noi atâtea lumânări Şi-atâţia bani? Unde-i sfânta iertătoare de păcate?... Să ne spună... Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite Se ridică Ca şi valurile mării frământate de furtună, Şi-n oraşul cu trei sute de biserici Parcă pică Din văzduh ameninţarea: - Să ne spună... să ne spună... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă; Şi oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...