Poezii

Elena Liliana Popescu Spune-mi Nu ai crezut că poţi învinge doar atunci când renunţând la orice armă, vei lupta cu propria imagine pentru eliberarea ta. Nu te vei mai putea privi în oglinzile care să te arate slab sau trufaş, neînfricat sau laş, după dorinţă... Ţi s-a mai spus, dar nu ai crezut... În ţara fără de oglinzi, "care îţi va mai fi chipul?", te vei întreba atunci încă o dată şi vei afla dacă vei lăsa răspunsul să vină de la sine... Ce vei avea de pierdut, când căutarea va fi singura realitate posibilă? Care este drumul, se-ntreabă cel care merge fără să ştie, pe singurul drum, pe care poate s-ajungă?... Unde să ajungă, dacă el este deja acolo, chiar dacă nu poate încă să ştie că este câştigătorul? Ce competiţie este mai de temut decât aceea în care tu eşti singurul concurent îndârjit? Dar cum mai poţi lupta când adversarul poartă, drept amuletă, doar chipul tău? "Alungă toate speranţele", ţi s-a spus, pentru a putea să speri cu adevărat! Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranţa pentru cel care are deja totul? Sau cunoaşterea drumului de întoarcere, pentru cel care a ajuns?...