| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Daniel Branzai
Sotiei mele Eu nu te vad, decit cind sint departe Caci altfel te confund mereu cu mine Te pierd din ochi, cind te privesc de-aproape, Dar cind esti peste zari, visez cu tine. Nu te doresc, cind tu imi esti de toate Dar sint flamind, cind singur sint cu toti. Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape Decit pe chipu-ti cel visez in nopti. Sint mindru ca te am, dar nu-ti stiu pretul. Te dau mereu pentru nimicul gol, Ma saracesc nerod, desi eu par semetul Cind hoti si-nselatori imi dau ocol.. Eu sint bogat, cit nu stiu pretui Si saracesc cind nu mai stiu iubi. Leningrad, 1989
|
|
 |