Poezii

Zorica Latcu Sonet Ne-am pomenit in plina primavara: Din cer lumina picura, ca mierea, Coboara peste campuri tamaierea Din ruga cald-a vantului de seara. Din clopote de floare, Invierea Rasuna-n zvonuri de mireasma rara Si pasarile toate se-mbatara De cantece, mai dulci ca mangaierea. In leagan alb de ramuri inflorite, Va creste rodul plin de desfatare, Ci-n suflet, gheturile nu-s topite Si tot mai urla vantul de pierzare, Din patimi, peste duhuri pustiite. ......................................................... In van sta, Doamne, Jertfa pe altare? Maica fericita Ai vrea sa-l aibi o clipa pentru Tine, Si L-ai luat pe fiul sfant la san, Usor L-ai dus in camp, sa doarma-n fan, Iar Tu-n genunchi veghezi intre sulfine. As vrea sa stiu, ce dragoste-i mai tare In ochii tai de Maica fericita? Te uiti la Prunc cu fata-nvaluita De-atata foc de multa inchinare! Dar buzele, cu floarea lor cereasca, Par ca soptesc cuvintele de-alint, Cu sunet de clestar, cu viers de-argint, Cum numai mame stiu sa le sopteasca. Asa cum stai plecata peste Dansul, In veghea ta, uimita de minune, Lasi mainile sub val sa se-mpreune Si genele sa ti le ude plansul. In gandul meu lumina ta rasare Si preamaresc pe vechiul iconar, Care-a stiut, primind din ceruri har, Sa nu dezlege taina ta cea mare.