| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Nichita Stănescu
Somnul și trezia Fiindcă nici eu nu-nțelegeam nimic și nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, - acela că existăm... Dar era noapte și, vai, dimineața, cumplită vedere, m-am trezit cu tâmpla pe tine galbenule, snopule, grâule. Și m-am gândit -Doamne, ce fel de pâine voi mai fi fiind și eu, și pentru cine? 
|
|
 |