| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Ana Blandiana
Silabe Adesea-mi vine să mă rog Glasului meu, precum un cerb În care-a fost ascuns un herb Neînțeles, de inorog. Ascult uimită cum se schimbă Gându-mi stângaci în regi și zei Înțelegându-se-ntre ei Într-o de mult uitată limbă. Silabe mi se strâng în piept Străine, fără să mă-ntrebe, Neiertătoare și superbe. Nu mă mai mir. Ascult, aștept, Număr cum picură rar, reci, Îndepărtat ca dintre stele, Din rotunjirea gurii mele Moartea și viața mea de veci. 
|
|
 |