| Poezii |
|
|
|
|
|
George Bacovia
Sic transit... I Acolo, unde nu-i nimeni, Nici umbre, Unde se duc Mulțime de ani, Și zgomotul zilei, Și tăcerea nopții... Unde toate sunt știute... Acolo, spun călătorii, Că numai rafale de foc Se denunță Lugubru, metalic, Din minut în minut. Acolo, unde nu-i nimeni, Și nu mai trebuie Nici un cuvânt. II Și iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Povești... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Și, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic. 
|
|
 |