Poezii

Ana Blandiana Semnal Staţi, Nu vă mai mişcaţi, Încremeniţi! Orice mişcare E o degradare. Fructul e începutul putrezirii Ideii care se deschide-n floare, Iar zămislirea, primul pas greşit Al celor ce iubesc şi sunt iubiţi. Staţi, Nu vă mai mişcaţi, Opriţi În crisalida voastră ţărănească Fluturul navetist, fatal! Dar cine, oare, Ar putea s-oprească Rostogolirea apei nebunească Spre a se sparge iar şi iar de mal... Staţi, Nu vă mai schimbaţi, Speraţi Să nu mai moară nimeni şi nimic: S-ar naşte alţi călăi Mai răi Şi cel mai mic pitic Ar fi mai mic. Când orele sunt sfărâmate, marele Curaj e să opreşti arătătoarele.