Poezii

Maria-Eugenia Olaru A treizeci şi doua scrisoare - Iubirile, iubirile... Acoperâmântul Iubirii, mai lat decât norul, La mijloc de lume adastă spaima, durerea şi dorul. Sunt singură de tine Doamne şi cerurile toate-s cu mine. Străină de lume, şi ostenit de ea imi este piciorul. Mă doare adevărul meu, iar adevărul lumii mă omoară, La tine mi-e nădejdea-n astă seară! La concertul vieţii mele biserica era plină de stele Dar dintre toate in inima mea doar Chipul Tău odihnea. In braţe strâns Tu mă ţineai despre Iubire şi despre Rai incet povesteai. Ei pregăteau o nouă-ţi vânzare şi chipului meu - indurare. Copacul Vieţii in nou strai, şi printre frunzele de rai Ca un suspin intâia carte blând mă-nvăţa Cărarea scrisă-n a mea stea. "Adevărat vă spun vouă că nimeni nu va cunoaşte Viaţa până nu va cunoaşte Moartea." Printre surâsuri de paiaţă şi printre hainele de seară Plângea tăcut o lăcrămioară.