Poezii

Maria-Eugenia Olaru A treizeci şi una scrisoare "Orice epocă poate fi numită un , o tranziţie intre trecut şi viitor"1 Eram şi prinţ, şi cerşetor eram. Vorbeam cu peştii mărilor despre lupta in van Ce desparte pe prinţ de cioban. Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadă Venea Iubirea pe toţi să ne vadă! Cu fiecare strigăt de lumină Ce pe frunte-mi încet adăsta Ştiam că universul naşte şi se cuibăreşte in inima mea. Ştiam că Cerul mi se dăruieşte, Pâmăntul blănd la sân mă legăna. Purtam Cuvântul ca pe-o Cruce Şi stea pe frunte Binecuvântarea Sa. De in mi-e mantia cerească şi diademă roua din câmpii, mi-e spin iubirea pâmântească Şi-mi curg prin sânge adevăruri mii. Mi-e gol piciorul, nisipiu pământul Şi cântec de Rouă pe buze Cuvântul.