Poezii

Jan Lulu Stern Gînduri pentru un scaun 20 decembrie 1979 Un scaun , nu mai mult , dar cita viata , Cita miscare el vede-n jurul lui Si bucurii , si lacrime pe fata , Dar mut , el nu le spune nimanui . El m-a vazut la inceputul vietii Cercind sa il dobor , neputincios , Voind sa fiu la fel cu calaretii Calare , sus pe calul lor focos . Si mai tirziu , sezind pe el alene , Cu gindul dus departe catre ea , El m-a vazut si tine minte bine De cite ori am plins durerea mea , Sau fericit , zvicnind mereu din scaun , Pindind venirea ei dupa perdea , Cind aparea , saream la usa ca un Copil voios ce-a capatat ce vrea . Dar timpul trece , dragul meu prieten , Nici tu , nici eu nu mai sintem ce-am fost . Tu gemi usor cind doar m-ating de tine , Eu pling vazindu-mi viata fara rost .