Poezii

Dorin Popa scâncetele mele de copil mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund sub haină scâncetele de copil Doamne, în urma tuturora mereu rămân! melancolia şi golul îmi sprijină prea-plinul, piedicile şi nehotărârea în locul meu hotărăsc, deodată cu spaima speranţa mă vizitează un secol încă de-aş mai trăi nu mi-ar ajunge vremea să-mi plâng pe pământ, până la capăt, viaţa aceasta pe care tocmai o pierd