Poezii

Ana Blandiana Refren La cei ce acum îşi încep călătoria prin regnuri În pântecele mamelor lor (Ah, viitorul!) Sau poate nici n-au ajuns până acolo Şi mamele lor sunt încă fetiţe jucându-se Cu elementele chimice nedevenite sămânţă (Ah, viitorul!) La ei mă gândesc, La momentul în care vor vrea să afle Cum am reuşit; La cei ce vor fi Incapabili să-şi imagineze Şi neînstare să vadă Prin fereastra murdară Întotdeauna închisă Între decenii (Ah, viitorul!) Cruzi şi încă oneşti, Netrecuţi prin târgul de sclavi, Prin mezatul ideilor (Ah, viitorul!) Pe ei îi visez Întrebându-se Cum de nu mi-am pierdut Nici viaţa, nici minţile; Cei ce acum nu sunt Decât o iluzie incertă, O presupunere optimistă (ah, viitorul!) Mă vor întreba În limba lor necunoscută Cum de am reuşit să ajung Până la ei, Dacă voi ajunge (ah, viitorul!) Şi eu voi simţi Că nu le pot răspunde "Prin absurd", Pentru că absurdul e o noţiune Intraductibilă Dintr-o epocă în alta.