Poezii
Romanian Voice
Elena Armenescu
Râvnind mereu cerul

Cobor panta sacră a cerboaicei,
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Și crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălțimi.

Pe cărarea cerboaicei, în străluciea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi brațele
Cruce devenind, îmbrățișare,
Pregătită de înălțare, de zbor...

Brațele, mâinile, aripile
Râvnind mereucerul.
Urc
În o
culta chemare


Inapoi