Poezii |
Nichita Stănescu
Râsu' plânsu' Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită, sare căzută în bucate, dovadă că nu pot trăi numai acum sunt amintirele mele, toate ... Dovadă că nu pot vedea fără martori e copilăria, adolescența mea, dublând neființa acestei secunde cu neființa ei de cândva. Ah, râsu' plânsu' ah, râsu' plânsu' mă bufnește când spun secundei vechi putrezind în secunda de-acum. Ah, râsu' plânsu' ah, râsu' plânsu' în ochiul lucrurilor reci și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul neinventaților regi. |