Poezii |
Adrian Păunescu
Probă olimpică Mintea mea obosită nu e mai proastă decât mintea voastră odihnită, hai să gândim împreună, hai gândiți și voi, încordați-vă mințile odihnite și produceți gânduri. Ce cânt acele broboane de sudoare de pe frunțile voastre? Străduiți-vă, concentrați-vă, gândiți-vă, aveți mințile odihnite, dormiți de 2.000.000 de ani, ați avut scutire, ați avut permisie, ați avut concediu mental, ce dracu! Vă depășește în viteză broasca țestoasă, melcul, de-a cărui trecere vă țiuie urechile, e un melc mort, ariciul v-apare ca un ideal imposibil, vă mișcați ca prin corpuri solide, ca prin undelemn înghețat ca prin ochi de sticlă, ce dracu! Gândiți, nu mai amânați aceasta, gândiți, ar fi trist pentru voi și vați fi pus mintea la uscat pe gardurile în care închideți, cu depline sentimente de posesiune și protecție, mintea mea obosită. 10 noiembrie 1983 |