Poezii

Nichita Stănescu Primăvara Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te iveşti istovitor de dulce cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce pe ei sărutul lutului, alene. Te stingi încet din mine, iară sub piept loveşte-n căldărim o minge şi ziua pe trotuare se prelinge, lăsând în urmă-i iz de primăvară. Alături de mocirlele uscate ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam câte fete-s astăzi deflorate? Un orizont pierdut, cu buze roşii sărută-n creştet noaptea pe hotare Cocoarele revin din depărtare şi mor în primăvară ofticoşii... februarie 1955