Poezii
Romanian Voice
Adrian Păunescu
E prea puțin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.

Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.

25 aprilie 1997
Inapoi