Poezii

Radu Gyr Poveste Am avut un copil si-o nevasta Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta. Când a fost fericirea aceea cu chipuri pamantesti diafane ? Innecuri, sfarsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viata odrasla, femeia. Au trecut o suta cinci sute de ani, s-au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si în tacerea lor scurt detunata un chip îmi zambeste si coase. Din pat , doua maini mici, somnoroase, intinse, parca mă fulgera : " - Tata !" Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la-ntamplare. Aicea sunt : mă~ a~la, un oarecare, apoi cad iarasi în bezne postume. Dar ce-i ? S-a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rămas în cetate doar noi : vesnicia, celula si eu !... De-as zari macar o frantura de stea ! Ce fiara-i vesnicia, ce fiara ! I-as cere să-mi dea un capat de sfoara si de milenii să mă spanzur cu ea.