Poezii
Romanian Voice
Adrian Păunescu
Pastel de toamnă

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Și cade lumina și trage să moară.

Și sunt întrebări prin natura puzderii
Și sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Și vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Și cel care moare că moartea-i departe
Și noi să fugim și să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poșta și moartea.


Inapoi