Poezii

Iulian Boldea Panteism tânărul zeu calcă în picioare roua fragedă a ierbii mirarea de pe faţa lui eternă ca o rază a unui soare viitor umbletul lui mlădios ce se rostogoleşte alene în undele timpului şi vocea lui care pipăie depărtările lumii iluminând visele poeţilor. zâmbetul lui leneş se răsfrânge în firul de iarbă în grăuntele de nisip în valul seducător şi domol îmblânzind puterile firii. nemurirea lui adastă acolo în friza neterminată în capitelul cu curbe de marmoră graţios încolăcite ca o rană vie ca un drum neumblat ca o veşnicie netrăită