Poezii

George Topârceanu Păinjiniş În plasa gândurilor mele de lumină Ţi-am prins imaginea: o viespe Subţire-n mijloc, ageră şi fină. O adiere poate s-o desprindă Din luminosul ei hamac. Să cadă ca o floare pe faţa unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă... E seară... Plopii înşiraţi în zare Se sting departe - Văpăi de umbră, facle funerare La căpătâiul zilei moarte... De ce să-mi stai zadarnic împotrivă? Rămâi a mea... O, nu te zbate, dulcea mea captivă, - Reţeaua fină s-ar cutremura Şi fiecare fir întins prea tare Mă doare... Că le-am urzit - păianjen solitar - Nu din argintul razelor de lună, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca să-l trăim o clipă împreună...