Poezii

Nichita Stănescu Orologiu cu statui Pietrele deschid un ochi de piatră, oasele deschid un ochi de os. Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, şi latră din trei boturi, generos. E un schimb de ochi mereu în aer. Ochiul de pisică trece-n frunze. Frunzele foşnesc cu dulce vaier în orbitele pisicilor lehuze. Eu rămân cu pleoapele deschise, aburite. Ochiul meu sticleşte-n turnul primăriei, şi, deodată, simt cum prin orbite cu un prunc în braţe-apar statuile Mariei.