Poezii

Ion Minulescu Rânduri pentru cuvintele "nu" şi "da" În poarta curţii unde m-am oprit M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit - Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!... Şi-n pragul porţii-n care am bătut Un buldog negru m-a recunoscut Şi m-a lătrat ca un salut de "bun venit"... În poarta casei tale-n care M-ai găzduit întâmplător, Când nu eram decât un călător Bătut de vânt şi mângâiat de soare, M-am regăsit ca-n prima zi, când tu Îmi repetai cuvântul: "Nu"... "Nu"... "Nu"!... Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini De ură Şi ne-ncredere-n străini... Dar când am vrut să plec - Ca un zevzec - Tu m-ai oprit Cu graba unui gest nebănuit, Şi-n gura ta cuvântul "Nu" s-a transformat În alt cuvânt, Cuvântul "Da" - Un "Da" sonor şi-adevărat Pe care-l auzeam aşa Întâia oară-n viaţa mea!... Dar ce păcat că n-am putut Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!... Căci într-o zi cu ploaie Şi cu vânt Cuvântul "Da" se-mbolnăvi Şi-apoi, muri, Cum moare-n gură-orice cuvânt Când nu-l mai poţi măcar şopti!... Dar astăzi, după şapte ani, Când morţii-şi schimbă locuinţa, Eu, care mi-am păstrat credinţa În zeii noştri subterani, Mă-ndrept spre ei - cu voia ta - Şi-i rog frumos Să-nvie pe defunctul "Da", Cum a-nviat pe vremuri şi... Cristos!...