Poezii

Ion Barbu Ritmuri pentru nunţile necesare Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocoleşte roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toţi amanţii tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brăţara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danţul buf Cu reverenţe Ori mecanice cadenţe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( (i ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, şerpi şi rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Şi Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vâr-o în broasca - Astartee! Şi întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porţile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun şi stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scântee eteree.