Poezii

Dorin Popa nimeni nu înţelege pe nimeni pretenţii absurde de atâtea ori am avut radar perfect credeam că mi-e sufletul pentru paşii tăi pentru respiraţia ta pentru plânsul tău în pielea celuilalt cu râvnă cu iubire am putea în sfârşit mântuitor ajunge dacă n-am descoperi cu dezamăgire că suntem prizonierii epidermei noastre şi cântul tău şi plânsul tău, privirea ta emoţiile, neasemănarea şi visele tale toate sunt ale mele în veci de veci şi toate în veci îmi vor fi străine printre lacrimi, hohotind, te strâng pierdut te îmbrăţişez cum nu voi mai putea îmbrăţişa vreodată exişti în mine mai adânc decât în inima ta şi cutremurat îţi şoptesc din depărtare : - nimeni n-a înţeles pe nimeni niciodată !