Poezii

Ion Minulescu Nihil Ascultă!... Nisipul aleii Trosneşte ca focul din vatră, Şi treptele scării de piatră Sărută pantofii femeii Ce bate grăbită la poartă Cu degete-absente de statuie spartă... Priveşte!... Tăcerea coboară-n spirale Rotunde şi-ovale, Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare... Aleea-i o stradă cu două canale În loc de trotuare, Castanii par mături proptite de zid, Iar scara de piatră (în loc să se urce) Coboară cu treptele-n vid... Priveşte şi-ascultă - Ce linişte goală... Solemnă... Şi mută!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deşteaptă-te, frate, şi nu mai visa, C-afară nu-i nimeni - Nimic din ce-ai vrea O dată măcar să mai fie... E numai femeia din fotografie, O mapă cu "lied!-uri" de Grieg pe pian Şi fumul ce urcă din pipă-n tavan...