| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Dorin Popa
nesfârșită-i surparea mi-a fost rușine și niciodată nu ți-am scris niciodată n-am crezut că te-aș putea atinge unele semne te prevesteau și te ascundeau înafara mea încotro să pășesc? numai pe potecile mele zdrențuite, însângerate, numai în pasul nesigur, șovăielnic, numai în gestul nehotărât, numai în zâmbetul crispat și fugos numai în tremur, numai în șoaptă mă simt acasă la fel de trist la sfârșit de mileniu ca la facerea lumii 
|
|
 |