Poezii

Nichita Stănescu Morţile iubite Sunt gata să mor înecat în aceste sunete de privigetoare asupra cărora m-am întâmplat în dimineaţa răsărind fără soare. Mă agăţ de orele vechi dar fug toate-napoi, totdeauna nesigure şi perechi, asemenea cailor înhămaţi câte doi. Ridic mâna prin frunze spre cer, ridic din ea însăşi vocala strigând, dar tace privighetoarea şi pier morţile mele iubite, din gând.