Poezii

Mihai Eminescu Nu voi mormânt bogat Nu voi mormânt bogat, Cântare şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Frunzişului veşted Doar vântul glas să-i dea. În liniştea serii Să mă-ngropaţi, pe când Trec stoluri greu zburând La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalţă la maluri, Cu braţe de valuri S-ar atârna de stânci - Şi murmură-ntruna Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. Reverse dulci scântei Atotştiutoarea, Deasupră-mi crengi de tei Să-şi scuture floarea. Nemaifiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Şi stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzând Pe singurătate-mi.