Poezii

Ana Blandiana Cântec de miner tânăr Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre, Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci, Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre, Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! - Şi-am revenit din apele albastre, Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici. Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri, Îmi sfâşiară haina potecile ascunse. Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri, Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse; Şi m-am întors din marile păduri, Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze. Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine, Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb, Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp, Şi-am prins să-mping mormanele de timp Spre viitor - şi iată-mă la tine.