Poezii

Adrian Păunescu Minciunile Dar, hai, să ne spunem minciuni importante, Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici, Aşa cum amanţii le mint pe amante Şi ele îi mint pe pământ pe aici. Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave, Dar, hai, să vedem cine minte mai mult, Ascultă delirul consoanelor grave, Cum şi eu minciunile tale le-ascult. E foarte frumoasă, e foarte frumoasă Minciuna aceasta pe care mi-o spui, Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i. Concurs de minciuni la echipe şi solo Şi ies campioni mincinoşii cei mari, Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo? În campionate de ce nu apari? Se minte cum nu s-a minţit niciodată, E multă minciună la noi pe pământ, Sunt false recursuri şi nu-i judecată, Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt. Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine, Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr, Că poate prin rău vom ajunge la bine, Minciuna supremă va fi adevăr. 1984