Poezii

Elena Armenescu Mielul pascal Cum străbat eu totdeauna cărările, am ajuns spre cuprinsul necuprins şi spre mielul pascal pe care-l visez jucându-se cu mine, pregătit de sacrificare l-am văzut, legat, zbirând, tot la mine căutând ca spre scăpare, miel pascal pe care îl visez în săptămâna patimilor cu burta sfâşiată căruia-i văd maţele spânzurate de degetele celui care-i împlântase cuţitul în jugulare. cu ochi blânzi de bunăvoie venea, credea că se joacă atunci când la moarte mergea, neştiind şi se juca aşa... ca într-o logodnă cu floarea de măr, se juca aşa... ca atunci când mori nevinovat, încredinţat că treci printr-o livadă înflorită-n Adevăr. Doamne! Verbului mă rog acum Şi Ţie- Du-mă în altă împărăţie, unde nu se îngăduie să te înfrupţi cu nevinovăţie! în poiană aleasă, cu narcise şi ghiocei visez totuşi trează mielul pascal jucându-se cu mine şi cu puii de lei.