Poezii |
Lucian Blaga
Melancolie Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Plouă. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoită pe ființa mea imensa lume cu toamna și cu seara ei mă doare ca o rană. Spre munți trec nori cu ugerele pline. Și plouă. |