Poezii

Luciana Stoicescu-Vaughan Lui Eminescu Odihna de veci a strabunilor mei Ia-ma la tine sub floarea de tei Sa dorm nesfirsitul cu drag In lacasul strimt din lemnul de fag. Mi-e mintea obosita de continua lupta. De chin inima in doua e rupta. Tinjesc pacea si linistea mortii Suprema stapina pe stigmatul sortii. Cu lacrima alba imi tes razvratire Poruncii ursitei sa n-am multumire Si viata imi trece in goana nebuna Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna. Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot. Urechea imi cinta cadenta de clopot. Colind pe coclauri traind fara rost Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost.